Fantasticele chiftele – adevărata mâncare de confort

Fascinația umanității pentru formele perfecte nu se exprimă doar în artă, ci și în gastronomie. Probabil tocmai din acest motiv ne place atât de mult sfera… și chiftelele care întruchipează însăși forma geometrică perfectă. Fiecare popor are propria metodă și rețetă ideală pentru prepararea chiftelelor, așa că ele se mănâncă atât în Orientul Mijlociu, cât și în Asia, Scandinavia, Italia și în zona Balcanilor. Chiftelele pot fi preparate din aproape orice tip de carne, chiar și din pește, și pot fi servite cu orice tip de garnitură, armonizându-se cu mai multe feluri de prezentare. De aceea, este foarte ușor să-ți planifici meniul cu ele și să le combini cu diferite ingrediente disponibile în funcție de sezon. Mai ales toamna, când legumele se găsesc în abundență, chiftelele au un loc special în meniuri.

Una dintre cele mai renumite variante de chiftele este cu siguranță cea italiană, cu roșii. Cine nu-și amintește filmele cu mafioți în care zeci de chifteluțe perfect uniforme și apetisante fierb la foc mic în oala imensă cu sosul de roșii? Versiunea italiană este perfectă tocmai pentru că demonstrează esența tehnologiei: carne, ouă, un agent de ameliorare a texturii și o mulțime de condimente sunt amestecate împreună pentru a obține textura și aroma perfectă. Carnea nu trebuie să fie prea uscată, așa că este recomandat să alegem bucăți de carne mai suculente și mai grase sau să adăugăm bacon la baza mâncării. 

Oul este necesar pentru menținerea formei chiftelelor în timpul tratamentului termic. Nu trebuie însă nici să exagerăm, pentru că prea multe ouă vor estompa aromele și vor rigidiza chifteluțele. În varianta italiană, se adaugă miez de pâine sau pesmet, tot pentru a obține o textură și o consistență mai lejeră. Chiftelele de acest tip sunt aromate în mod tradițional cu usturoi, pătrunjel, sare, piper și parmezan ras. Chifteluțele sunt apoi gătite într-un sos de roșii, pregătit, de preferință, cu o zeamă de supă, alegerea tradițională fiind cea de vițel. Se servesc cu paste papardelle, găluște de cartofi sau chiar cu polenta moale și cremoasă. Mini cartofii gratinați cu plante aromatice, disponibili și în gama Aviko, pot fi o alegere excelentă pentru a acompania chiftelele.

Putem prepara chiftele chiar și mai moi, înfășurându-le în anumite tipuri de frunze în loc să folosim ouă. O soluție clasică din Balcani, respectiv din Europa de Est, sunt sarmalele, care nu sunt altceva decât chiftele înfășurate în frunze de varză murată. Dar putem folosi în acest scop și varză dulce, varză creață și frunze de viță de vie. De obicei, la acest tip de chiftele se adaugă și cereale, care, pe de o parte, le fac mai ușoare, iar pe de altă parte, datorită conținutului de amidon, le conferă o consistență mai solidă. Sarmalele în frunze de varză murată, cu niște paste de casă cu mânătărci, nuci și varză creață, pot fi un fel de mâncare ideal pentru un bistro. O altă sursă de inspirație ar putea fi ardeii umpluți, care au, de asemenea, o tradiție îndelungată în Balcani, mai ales sub forma ardeilor capia umpluți cu carne de miel și de oaie.

Chifteluțele în sos de roșii, preparatul numit „albondigas”, care adesea se prepară destul de picant, reprezintă un preparat național din Spania. Marea diferență față de versiunea italiană este că în sos se adaugă ardei roșu afumat, ceea ce conferă chiftelelor o aromă deosebită. La nivelul gospodăriei personale este un adevărat comfort food, dar preparatul se servește și ca tapas în baruri și chiar în restaurantele cele mai elegante. Și mai caracteristică este însă varianta stradală, „bocadillo de albondigas”, sandvișul cu chifteluțe. Sandvișul scurt, asemănător unei baghete, este uns cu sos de roșii, iar chifteluțele sunt aliniate militărește. Brânza proaspătă manchego este adăugată la mâncare ca o bombă specială de arome, împreună cu o selecție de ierburi. Și ce ar putea însoți mai bine acest fel de mâncare decât o garnitură de cartofi mai deosebită, cum ar fi cartofii Super Crunch de la Aviko, cu tăietură groasă, în stil rustic?